Industria florii-soarelui în declin

Îl dărâmă pe Flamaropol. Cum pe cine, ce? Complementul direct din prima propoziţie se referă la patinoarul din Bucureşti. Nu ştii unde e şi cum arată? Eh, nu-i nimic, şi eu treceam în nepăsare pe lângă el atunci când jucam handbal şi aveam vreun meci în apropiere, târziu am descoperit că înăuntrul lui se petrecea ceva interesant. Cică vor construi o sală polivalentă în loc, sală în care se poate face şi gheaţă. Puţin îţi pasă? Nu te interesează hocheiul? Nu-ţi place frigul? Mare pagubă-n ciuperci? Spui asta doar pentru că nu ştii că un întreg lanţ uman va fi afectat.

Care lanţ? Cel care începe cu cultivatorii de floarea-soarelui şi se termină cu consumatorii de seminţe. Pentru a evita ruginirea şi ruperea acestui lanţ propun înfiinţarea Asociaţiei Apărătorilor Drepturilor Spărgătorilor de Seminţe (Sămânţarii, pe scurt). Oamenii vin la patinoar să i se adreseze în mod original arbitrului prin apelative de genul travestitule, gogoşarule, castravete! şi pentru a sparge sămânţa cu efect destresant (e mai mult decât calmant). Fără patinoar, nu poţi ronţăi. N-are nici un farmec să trosneşti între dinţi rodul florii-soarelui, dacă nu-ţi roteşti globul ocular în căutarea pucului şi dacă nu-ţi storci vocabularul redus în căutare de noi insulte pentru măgarul ăla care mereu fură echipa gazdă!

Cei care se ocupă de cultivarea acestei plante bine-reprezentate în artele plastice se vor găsi cu siguranţă în mare încurcătură. Ea este uşor de întreţinut, nu presupune multă muncă, iar rodul este mereu bogat, doar se prăjeşte zilnic la soare, nu te temi niciodată că va sta umbrit pentru că, deşi nu beneficiază de tehnologie modernă, se plimbă după astru. Ce vor planta în loc? Gata, s-a dus traiul uşor.

Trist va fi şi pentru cei care se ocupă de ambalarea seminţelor şi pentru şoarecii care se plimbau nestingheriţi prin depozitele ce în curând vor fi goale. Îndemnul „nu daţi banii pe prostii, luaţi seminţe la copii” se va pierde, păcat de el, avea priză la public.

Nu pot decât să mă bucur că nu m-am apucat de plantat floarea-soarelui pe terenul de la ţară, n-aş fi ajuns prea sus în societate, ci doar pe ecranul cântarului, de la mâncat seminţele pe care nimeni nu mi le-ar mai fi cumpărat.

Îmi rămâne un singur regret, că n-am apucat să imortalizez covorul ecologic lăsat în urmă de spectatorii de pe Flamaropol, am crezut că îl voi găsi întotdeauna acolo şi iată că m-am înşelat. Totuşi nutresc speranţa palidă că membrii Asociaţiei Sămânţarii se vor lega cu lanţuri de patinoar şi vor împiedica distrugerea templului dedicat rodului acestei plante americane. Este de la sine înţeles că pe noua arenă nu vor avea nevoie de carpeta din coji de seminţe care să le încălzească picioarele şi chiar dacă îi vor simţi lipsa nu vor avea voie să aştearnă una. 

Later Edit: Se pare că patinoarul rămâne în picioare, îmi lipsesc sursele, dar eu cred că Sămânţarii au meritul lor în această reuşită.