(mai veche) Comentatorii români cântă fals sau Z de la Zorro

Comentatorii noştri sunt precum acei participanţi la preselecţiile pentru Megastar, care pe lângă faptul că, aşa cum observă toată lumea, nu ştiu sau încurcă versurile, mai abandonează şi linia melodică. Cum nu avem pretenţia de la participanţi să cânte toţi ca Freddie Mercury, nici de la comentatori nu aşteptăm să pronunţe numele de origine spaniolă cu ssss-ul lui Sylvester el gringo pussy-gato, însă setea cu care pronunţă acel Z din Pérez, Zapata, Zaragoza sau Tevez în loc de S este mai mult decât o singură notă scăpată de sub control.

Nimeni nu le cere să pronunţe ca un nativ, sunt sunete pe care nici limbile romanice nu le împărtăşesc. Ceilalţi comentatori vorbitori de limbi din aceeaşi familie se confruntă cu imposibilitatea de a pronunţa diftongul românesc ea (din Munteanu sau Stelea), pentru că acest diftong există doar la noi. Dar ce se întâmplă cu sunetele identice din aceste idiomuri? De ce când ne uităm la meciuri auzim accentul pe I în Buenos Aires, când acel ai, se pronunţă la fel ca în română?

După felul în care pronunţă numele străinilor, comentatorii noştri fac impresia unor oameni care toată viaţa au urmărit filme dublate şi care n-au avut pic de contact cu vreo altă limbă străină, la fel ca spaniolii care nu pot pronunţa altfel decât Estop, Espiderman sau Espeedy Gonzales. Poate mai bine aşa, trăim într-o ţară a telenovelelor şi este posibil ca în loc de h-ul românesc să fi auzit h-ul visceral al spaniolei în Hernán Crespo, Honduras sau Higuain când n-ar fi trebuit să se audă nimic.

Ca cititori de subtitrări (şi urmărind filmul pe mut aşa cum am putea deduce), comentatorii români ar părea că citesc numele literă cu literă, dar atunci de ce Z-ul din Xabi Alonso? Vocile de la tv au reguli de pronunţie proprii. Messi din când în când primeşte accent pe ultima silabă, franţuzeşte. Tot franţuzeşte şi cum trebuie de această dată, pronunţă prenumele Gerard, dar staţi, acesta este spaniol, ce facem? Accentuăm franţuzeşte sau spanioleşte numele Piqué, nume catalan? Ah, iar pentru Rafa Márquez, folosim un Ş portuguez, ca să părem poligloţi. Cred că este cazul să se hotărască, ori se rezumă la citit aşa cum se scrie, ori se lasă de înşelătorie şi se pun pe învăţat alfabetul fonetic.

Poate că pronunţia pare un lucru mărunt, dar cum putem înţelege muzica fotbalului dacă nici nu cunoaştem notele? Unii se mulţumesc cu a şti dispunerea notelor pe partituri, dar de câte ori n-am auzit de vreo acţiune pe teren a unui jucător care de fapt se afla pe banca de rezervă sau oriunde altundeva? Nu contează că şi în alte ţări pronunţia este defectuoasă, ne aflăm în România, unde se învaţă o groază de limbi străine, de la coreeană şi polonă la catalană sau neerlandeză, ce îi costă pe aceşti comentatori să ia legătura măcar cu un student pentru a le oferi cheia de a citi numele în limbile mai uşoare şi o eventuală fredonare pentru câteva nume din limbile imposibile? 

Trăim într-o ţară în care avem un contact puternic cu alte limbi străine, mai ales pentru că avem parte de o predare riguroasă a acestora şi datorită filmelor subtitrate, de ce trebuie să suportăm nişte persoane care pe lângă faptul că nu prea ştiu ce şi cum comentează, sunt prea leneşe pentru a învăţa un alfabet fonetic şi a căuta pronunţia numelor dată în multe cazuri pe wikipedia, adică la un click distanţă? Percep această pronunţie greşită ca pe un bruiaj în plus, care pune vârf comentariilor incompetente şi obositoare cu care suntem torturaţi.

Sursă foto: http://arestubau.files.wordpress.com

Umorul lui Sergio Ramos

Pentru cei care credeau că Sergio Ramos poate stârni râsul doar în scenetele emisiunii catalane Crackòvia, iată că a venit şi confirmarea. Dacă în aceste scheciuri personajul este amuzant în mod involuntar, jucătorul lui Real a vrut să arate că nu numai imitaţia sa este comică şi că este capabil să distreze voit. La conferinţa de presă dinaintea meciului cu Lituania, un jurnalist de la TV3 Catalunya l-a rugat pe Piqué să răspundă la o întrebare despre David Villa, în catalană. După ce a răspuns, jucătorul Barcei s-a oferit să traducă şi în castiliană, clipă în care Sergio Ramos a intervenit şi i-a sugerat coechipierului să-i răspundă jurnalistului în andalú (dialect al castilienei) din moment ce acestuia se pare că îi este greu să înţeleagă castiliana. 

Mai târziu, după ce catalanii ardeau deja de supărare, Sergio Ramos, prin intermediul contului său de Twitter, şi-a luat apărarea Nu am nicio problemă cu catalanii, nici cu catalana. Ce a fost azi, era în glumă. Poate eram puţin cam serios. Să nu inventaţi nimic.  În glumă sau nu, dacă Gerard Piqué ar fi răspuns în engleză, andaluzul ar mai fi încercat să amuze audienţa? 

La o săptămână după această întâmplare, apare replica din Crackòvia, Sergio Ramos, în tribune la meciul cu Malaga îi explică lui Jorge Valdano care este faţa lui de glumă şi cea în serios. Cel din urmă îi spune că deşi are dreptate, dacă sunt toţi spanioli ar trebui să vorbească toţi în spaniolă pentru a se înţelege, în public trebuie să fie educat şi respectuos, iar fundaşul lui Madrid răspunde, cu aceeaşi figură glumeaţă de la conferinţa de presă: da, precum Mourinho, sau mai bine precum Cristiano Ronaldo. 

Alt caz - Catalanul spaniolist

Născut pe insula unde poate că se vorbeşte cea mai frumoasă catalană, Rafael Nadal este dedicat, culmea, cauzei spaniole. La Jocurile Olimpice de la Beijing, tot la o conferinţă de presă a cerut ca întrebările să-i fie adresate numai în spaniolă sau engleză. E de la sine înţeles că în ceea ce îi priveşte pe ceilalţi jucători, întrebările puteau fi şi în alte limbi. Astfel a venit o întrebare în catalană pentru Tommy Robredo, iar Nadal l-a sancţionat imediat pe jurnalist. Mallorchinul  a intervenit în numele lui Robredo specificând că „mai bine în spaniolă”, deşi nu avea niciun drept să o facă. Scriitorul şi jurnalistul catalan, Víctor Alexandre, îi pune diagnosticul lui Nadal, este autofob: atâta îi repugnă originile sale, ţara sa, cultura sa şi limba sa încât şi-a făcut o haină nouă pentru a nu trece dezbrăcat prin viaţă. Şi această haină se numeşte Spania.  Alexandre condamnă atât faptul că acest incident a avut loc la Jocurile Olimpice, care promovează frăţia internaţională, cât şi faptul că ceilalţi jucători catalani prezenţi îi făceau pe plac lui Nadal şi tăceau. 

Messi, Iniesta şi limba catalană

Printre multele înţepături între apărătorii celor două limbi, există şi convieţuirea paşnică. Deşi Messi şi Iniesta locuiesc în Catalunya de ani buni, cei doi încă nu vorbesc catalană. Cu toate acestea nu refuză să înţeleagă această limbă şi răspund (în castiliană) la întrebări venite direct în catalană.[Messi, Iniesta ]

 Pentru a avea parte şi de umorul promis (însă nu din partea lui Sergio Ramos), iată nişte momente simpatice. Într-o emisiune din Argentina, Messi a declarat că deşi la început i-a fost greu să îi înţeleagă pe ceilalţi, acum limba catalană i se pare uşoară, aşa că moderatorul l-a rugat să spună Noapte bună, sunt Lio Messi cu un zâmbet ştrengăresc acesta a tradus Bona nit! Şi nu ştiu mai mult…. Iniesta este capabil să spună doar câteva fraze cheie visca el barça i visca catalunya, şi nu scapă de ironia emisiunii Crackòvia, după finala de la Roma, în autobuzul cu care echipa defilează prin oraş, îi spune lui Guardiola că îşi va susţine discursul în catalană, iar antrenorul îi răspunde Andrés, nu te precipita, gândeşte-te că eşti doar de 14 ani în Catalonia.