Dacă înveţi engleză şi vrei să o practici, Anglia e aproape, dar poţi să te duci şi în SUA, Canada, Australia, ş.a.m.d.. Dacă înveţi bulgară şi vrei să o practici, tragi o fugă în Bulgaria. Dacă înveţi castiliană şi vrei să o practici, poţi să rămâi pe continent sau să te duci într-un loc mai exotic. Dar ce te faci dacă înveţi catalană şi vrei să o practici?
Atunci când te hotărăşti să înveţi catalana trebuie să fii pregătit, vei avea de înfruntat anumite dificultăţi pe care alte limbi nu le presupun. În primul rând trebuie să ştii locurile în care se vorbeşte catalana: în Catalonia, Comunitatea Valenciană, Insulele Baleare (Mallorca, Menorca, Eivissa «Ibiza»); în Sudul Franţei, cândva cunoscut drept Catalonia Nord; în oraşul Alguer din Sardinia; în Andorra, unde este singura limbă oficială.
O dată ce le-ai aflat vei spune: Gata, îmi fac bagajele şi am plecat!, dar nu este atât de simplu. În Franţa şi Alguer nu sunt chiar atât de mulţi vorbitori şi nici nu ştiu cum i-ai putea identifica. În Andorra sunt foarte mulţi imigranţi şi nu toţi vorbesc catalană. Cât despre restul teritoriilor, ei bine, acolo au ajuns mulţi spanioli în urma numeroaselor încercări de a eradica limba catalană, iar mai nou, mulţi străini care se duc acolo pentru a munci se mulţumesc cu a şti castiliana.
Experienţele mele
Unde să te duci?
Nu am vizitat până acum Comunitatea Valenciană, dar din câte ştiu acolo ai cele mai puţine şanse de a practica limba. În Insulele Baleare în schimb, şansele sunt mai ridicate, fiind izolaţi lingvistic, limba s-a conservat bine de tot şi parcă sunt şi mai puţini spanioli. Mai ştiu că într-un oraş mare este mai greu să ai un contact intens cu limba, sunt de preferat cele mici sau satele, care pentru mine sunt tot nişte orăşele, au un confort pe care adesea nu-l întâlnim nici în oraşele de aici.
Varietăţile ne omoară
Deşi are puţini vorbitori, catalana este foarte variată. Generic este redusă la 2 variante principale: orientală şi occidentală, la care câteodată se adaugă şi varianta centrală, însă dacă vrei să ştii adevărul, nu e deloc unitară. Numai în Catalonia se regăsesc diverse dialecte, unele mai uşor sau mai greu de înţeles, mai melodioase sau mai puţin melodioase. Dacă sunteţi în căutare de ceva standard, eu aş alege ceva prin nord-est. Dacă vreţi varianta care sună mai bine, în opinia multora (şi a mea), mergeţi în Mallorca, deşi acolo se vorbeşte un soi mai dificil. Cu alte cuvinte, dacă vrei să înveţi catalana şi să o practici, trebuie să îmbrăţişezi diversitatea, nu este o limbă uniformă.
Reacţiile nativilor
Principala problemă a nativilor este că sunt tocmai ei cei care pun obstacole în calea limbii. Au tendinţa de a vorbi în castiliană cu străinii, chiar şi când aceştia îi abordează în catalană, iar mulţi fac foarte greu trecerea la limba maternă, poate din cauza şocului. În Mallorca, am participat la crosul satului, iar la final mi-au luat un interviu pentru că eram cel mai ciudat participant (nu voi spune de ce). Prima întrebare a venit în castiliană, dar cum şi-au dat seama că făceam parte din grupul de studenţi veniţi să practice limba locului, au întors foaia. O dată ce descoperă că ştii să vorbeşti în catalană, nu se mai dezlipesc de tine, se uită cu admiraţie, iar şocul le rămâne întipărit pe figură. De nepreţuit!
La cumpărături
Dacă nu pari de-al locului ţi se va vorbi în castiliană sau într-o engleză, de obicei, stricată. Sfatul meu: fie ce-o fi, vorbeşte în catalană. În timpul primei vizite în lumea catalană, am încercat să vorbesc în castiliană şi mai rău m-am enervat, mintea mi-era setată pe catalană şi făceam eforturi pentru a mă exprima într-o limbă pe care nu voiam să o folosesc. Când am ajuns în Andorra, am vorbit numai catalană, şi şoc! vânzătorul mi-a răspuns în portugheză, credea că sunt de acolo, poate pronunţia mea era mai închisă, nu ştiu, dar încă nu studiasem portugheză pentru a se simţi vreo influenţă.
La a doua vizită a teritoriilor catalane am hotărât să vorbesc doar limba locului, iar cei cu care intram în contact n-aveau decât să se descurce, pe mine nu mă interesa. Am intrat într-un magazin cu o colegă. Deşi noi am început să vorbim în catalană, vânzătoarea ne răspundea în castiliană. Abia după vreo 5 minute, aceasta s-a hotărât să ne vorbească pe aceeaşi limbă, limba ei. În Parc Güell a fost şi mai amuzant. Ne-am dus să ne cumpărăm cercei. Doamna cu cerceii mi-a vorbit în engleză şi colegei mele în castiliană. Interesant este felul în care a făcut selecţia, dacă cineva avea trăsături mai iberice, sigur eram eu, tovarăşa mea avea părul mai blonduţ şi ochii verzi. M-am simţit bine totuşi că nu mi s-a adresat mie în castiliană, spre fericirea mea se pare că nu semăn cu localnicii. Când a văzut că îi vorbim în catalană, ne-a întrebat din ce zonă a Cataloniei suntem.
The ugly side
Cum majoritatea timpului l-am petrecut în sate (dacă Gironella sau Artà pot fi numite sate) sau orăşele, n-am prea avut tangenţe cu spanioli sau alţi imigranţi, însă am avut parte de nişte episoade care mi-au picat mai greu, în Andorra şi Barcelona. Dacă dai peste spanioli, aceştia se pot încăpăţâna să nu înţeleagă catalana, deşi nu trebuie să depună eforturi prea mari pentru a o înţelege. În Barcelona am avut parte de chelneri străini care nu înţelegeau boabă de catalană, iar în Andorra, nu cunosc naţionalitatea chelneriţei, dar stăpânea bine castiliana, nu a putut face analogia: sense ceba – sin cebolla. Trist şi amuzant în acelaşi timp este momentul în care unul din co-directorii cursurilor, a făcut o rezervare la un restaurant din Barcelona pentru toţi studenţii. Cei de acolo, nu ştiau catalană, astfel încât discuţia a avut loc, inevitabil, în castiliană. La sfârşitul conversaţiei telefonice, bietul om a spus doar atât: n-am mai vorbit în castiliană de douăzeci de ani.
Prietena mea din Estonia e cea mai tare
Una din cele mai bune prietene ale mele, Ninja Estoniană, vorbeşte catalană. Ne-am cunoscut la minunatele cursuri care se fac în Mallorca-Andorra şi ne-am reîntâlnit la celelalte cursuri de vară ce se desfăşoară numai în Catalonia. Este la fel de catalanistă ca mine, iar din august s-a mutat în Tarragona. Undeva prin toamnă a intrat într-un magazin Orange. Vânzătorul a întrebat-o în castiliană dacă o poate ajuta cu ceva. Da, dar în catalană, a fost răspunsul ei. Acesta nu ştia limba cerută şi nici dacă vreun coleg ar fi ştiut, dar într-un final s-a aranjat, a fost chemată o vânzătoare care ştia. De ce e Ninja Estoniană cea mai tare? Pentru că foarte probabil un catalan n-ar fi cerut aşa ceva, s-ar fi mulţumit să i se vorbească în castiliană şi poate şi el ar fi folosit aceeaşi limbă. Noroc că mai există studenţii limbii catalane, ei ştiu să dea frâu liber acestei limbi minunate.
Foto 2: Kristi Kutsar
Foto 2: Kristi Kutsar
