"E c'è una parte della luna
Che assomiglia a te
Quella dove si specchia il sole
Che ispira musica e parole"
Cercelul Frânt încă visează Acadeaua pe care nu a mai văzut-o de mult timp. Se gândeşte la cum aceasta se leagănă într-un cercel mare, rotund şi banal şi nu înţelege. Cercelul rotund e monoton, mişcarea e întotdeauna aceeaşi, poate doar să o accelereze sau să o decelereze, dar nimic mai mult, în schimb El, Cercel original, Frânt ca un montagne russe, este complet imprevizibil, e clar de la o poştă că este mult mai interesant, mai palpitant.
Acadeaua a fost muza Cercelului Frânt, care şi-ar fi dorit să o analizeze mai de aproape, să-i scoată ambalajul marca Dalí şi să vadă dacă Aceasta era într-adevăr cum şi-o imagina. Cercelul nostru Frânt este un visător, nu ştie exact ce vrea, dar visează multe lucruri, visează un ţinut rece şi îndepărtat, visează nori de ciocolată şi tunete în acorduri de britpop.
Bomboana pe băţ a inspirat multe poveşti, multe cântece au căpătat un nou sens datorită Ei, iar Cercelul Frânt a început să primească diverse semne din partea Universului de când cu muza-Acadea. Tot ce ştie Cercelul nostru este că Ea trebuie retrogradată din funcţia de muză, însă i-ar fi imposibil să nu o mai urmărească cu privirea când alunecă prin faţa Lui.
Deşi imaginaţia i-a rămas intactă şi muza încă îi şopteşte, Eroul nostru ştie că această dependenţă nu este una sănătoasă şi că ar fi cazul să renunţe. N-a reuşit să descopere de ce Kojak-ul preferă monotonia cercului, dar nici nu mai vrea să descopere. Poate pentru că au forme asemănătoare, drept urmare El n-are nicio şansă, este un outsider. I s-au întâmplat multe lucruri şi îi este prea greu să continue să-şi închipuie viaţa ca un roman. Regretă că a învăţat să citească şi că a crezut că ficţiunea are un strop de adevăr, strop care i-a dat speranţă.
Dar cum stă treaba cu toate semnele trimise de Univers? Poate au fost doar o glumă proastă, poate au fost doar nişte coincidenţe nefericite. Cercelul Frânt va încerca să-şi caute muze în altă parte, dar nu promite nimic, Acadeaua a fost o sursă valoroasă şi este greu de uitat.
Până să se hotărască asupra viitorului, Personajul va proceda ca Ana din Los amantes del Círculo Polar, însă într-un decor mult mai banal, va sta şi va aştepta ca o muză să-i pice din cer asemenea pilotului Otto.
"Voy a quedarme aquí todo el tiempo que haga falta. Estoy esperando la casualidad de mi vida. La más grande.
Cuando hace frío la mayoría de las cosas van más deprisa, o llegan antes. Me refiero a las casualidades. Me encanta que haga frío."
Cap comentari:
Publica un comentari a l'entrada